Vuietul cantecelor noastre si cantecul de jale a Lui Dumnezeu (Amos, cap. 5,6)

Totul parea la locul lui pentru mai marii poporului Israel in vremea in care prorocul Amos s-a ridicat sa proroceasca in numele Domnului: „Ei se culca pe paturi de fildes, si stau intinsi alene pe asternuturile lor; mananca miei din turma; si vitei pusi la ingrasat. Aiureaza in sunetul alautei, se cred iscusiti ca David in instrumentele de muzica. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun indelemn, si nu se intristeaza de prapadul lui Iosif! De aceea vor merge in robie, in fruntea prinsilor de razboi; si vor inceta strigatele de veselie ale acestor desfatati.” Amos 6:4-7

Poporul Lui Dumnezeu avea cantece de veselie si de pace pentru ei si viata lor, stand fara grija la adapostul "binecuvantarilor" . Ei duceau Domnului arderi de tot, daruri de mancare si vitei ingrasati ca dar de multumire. Erau multumiti de ei insisi, religiosi, cantau Lui Dumnezeu multumiti cu starea lor tot mai decazuta in desfatare. 

Dumnezeu s-a bucurat de cantarea lui David dar oare care a fost reactia Sa vizavi de acestia care se credeau iscusiti in ale muzicii asemenea lui David? Canta si Dumnezeu impreuna cu ei cantarea lor de veselie? A primit El jertfele si cantarea lor? S-a bucurat de desfatarea lor? 

Cel ce „a intocmit muntii, a facut vantul, si spune omului pana si gandurile lui...” (Amos 4:13), Domnul, Dumnezeul ostirilor, avea o alta cantare ce o canta pentru ei. Acela care cunoaste gandurile si motivatiile fiecaruia, nu a avut o cantare de veselie pentru poporul Sau care traia „fara grija in Sion”  (Amos 6:1) si in desfatari, ci una de jale. O cantare de jale al carui laitmotiv era „Vai” .

 „Ascultati cuvintele acestea, cantecul acesta de jale, pe care il fac pentru voi, casa lui Israel! „ A cazut si nu se va mai scula , fecioara lui Israel, sta trantita la pamant si nimeni n-o ridica.”    Amos 5:1,2

Fecioara, care ar fi trebuit sa stea de straja in asteptarea Mirelui sau, cu undelemn in candela si care ar fi trebuit sa urmeze sfatul: „sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi.” (Apocalipsa 3: 17), ea statea linistita zicand: „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic” (Apocalpsa 3:17), aduc jertfe, arderi de tot, daruri de mancare, vorbesc despre Dumnezeu, cant cu alautele despre Dumnezeu. Si totusi, ce trist, ea statea trantita la pamant, cazuta pentru ca  "nu sti ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol.”(Apocalipsa 3:17) Ea credea ca  e bogata si impodobita dar de fapt era nenorocita, saraca  si goala pe interior. Fecioara canta dar Dumnezeu nu ii putea asculta cantecul pentru ca ii lipsea untdelemnul...„Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca niciodata!” Amos 5:23,24

„Vai de cei ce doresc „ziua Domnului!” Ce asteptati voi de la ziua Domnului? Ea va fi intuneric si nu lumina.” (Amos) 5:18  Pentru cine este acest „Vai” sau de ce?

De atatea ori Dumnezeu si-a sfatuit poporul sa mearga pe calea dreptatii si a neprihanirii dar ei au nesocotit sfatul Lui. De aceea El si-a inaltat cantecul de jale deasupra cantecului lor de veselie, zicand:

„Eu urasc , dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa sufar adunarile de sarbatoare! Cand Imi aduceti arderi de tot si daruri de mancare, n-am nici o placere de ele; si viteii ingrasati pe care ii aduceti ca jertfe de multumire, nici nu Ma uit la ei. Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca niciodata!” Amos 5:21-24

Ei cantau si inca sunetul cantarii lor vuia dar au astupat cursul dreptatii si au lasat sa sece paraul neprihanirii, parau ce curge din prezenta Lui Dumnezeu. Au oprit apele binecuvantate ale vietii vesnice si anume a cunoasterii Lui Dumnezeu si si-au potolit setea cu apele amare din paharul nedreptatii.

Primeste Dumnezeu cantecele noastre daca dreptatea si neprihanirea nu curg prin viata noastra inlaturand ceea ce e murdar? E suficient sa fim iscusiti ca si David sau e nevoie de ceva mai mult pentru ca Dumnezeu sa se bucure de cantarea noastra?!

Cantecul de jale a Lui Dumnezeu pentru cei ce „Aiureaza in sunetul alautei, se cred iscusiti ca David in instrumentele de muzica. „ (Amos 6:5), „traiesc fara grija in Sion, si la adapost pe muntele Samariei...” (Amos 6:1) „ si nu se intristeaza de prapadul lui Iosif” (Amos 6:6), este: „Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine insusi, si Domnul Dumnezeul ostirilor, a zis: „ Mi-e scarba de mandria lui Iacov, si-i urasc palatele; de aceea, voi da in mana vrasmasului cetatea cu tot ce este in ea.” Amos 6:8

Aceasta cantare a fost in Vechiul Legamant dar oare azi in Noul Legamant, in vremea harului, Dumnezeu nu mai doreste de la copiii si poporul Sau dreptatea si neprihanirea? Oare nu mai e scarbit de mandrie?

Cantam in biserici si e bine sa cantam dar oare care este cantarea ce Dumnezeu o canta in inventiune cu mine (la doua voci)? Este aceeasi cantare cu a mea sau e impotriva mea? Nu se intampla oare ca eu sa cant o cantare de veselie, de multumire, multumit de neprihanirea mea proprie iar cantecul Lui Dumnezeu sa fie de jale, un „Vai” impotriva mea?!

Ascultam azi muzica crestina si este bine sa ascultam. Sunt azi o multime de formatii ale caror cantece „vuiesc” si care se cred „iscusiti ca David”. Le chemem sa cante la intalniri de evanghelizare, pe stadioane, pentru a ne duce in prezenta Lui Dumnezeu, pentru a ne conduce in "Lauda si inchinare". Dar, care este viata lor? Cum stau cu dreptatea, neprihanirea, grija pentru cei cazuti si mandria? Nu cumva Dumnezeu sta impotriva lor si le spune acelaesi cuvinte ce odinioara zicea poporului Israel? „Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca niciodata!” Amos 5:23,24 . Nu cumva Dumnezeu are pentru ei o cantare de jale ce ii cheama la pocainta? Sa ne inselam asa de tare si sa credem ca vom fi condusi in prezenta Lui Dumnezeu de oameni ce au o viata ce nu Il onoreaza pe Dumnezeu? Nu exista oameni perfecti, stiu, dar exista oameni care nu opresc apa dreptatii si paraul neprihanirii sa curga in viata lor. Cu alte cuvinte nu opresc viata ce vine din partasia si cunoasterea Lui Dumnezeu, sa curga prin ei ca sangele prin vene aducand curatire si pocainta.

Ce este azi cantarea intre crestini? Nu cumva e o intrecere in care urmarim care il ajunge pe David in iscusinta? Un concurs cu titlul: " Cine ne aiureaza mai bine in sunetul alautei”?! „Aiureaza in sunetul alautei, se cred iscusiti ca David in instrumentele de muzica.”  (Amos 6:5) Am vrut sa sterg acest alineat dar l-am lasat pentru ca nu as vrea ca intrebarile mele sa fie adevarate. Cred ca Dumnezeu vrea ca noi sa fim constienti, sa ne facem bine socoteala vietii (Luca 14:28) si sa nu "aiurim" atunci cand ne inchinam prin cantare. Cantecul nostru sa fie o rugaciune si un adevar al inimii ce isi are izvorul in trairea si realitatea din noi. (A aiuri inseamna: a vorbi fara sens, a spune lucruri absurde, a delira.) 

Dumnezeul care a rostit cantarea de jale asupra poporului Israel este Cel ce: „a intocmit muntii, a facut vantul si spune omului pana si gandurile lui.” Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare, cunoaste gandurile noastre de aceea noi oamenii putem sa promovam un om sau o formatie de muzica, iar El sa nu poata auzi „vuietul cantecelor” lor. Pentru a nu fi inselati, trebuie sa cerem calauzirea Lui Dumnezeu. Putem fi un om a Lui Dumnezeu si totusi sa fim inselati daca nu cautam calauzirea Duhului Sfant si nu cumparam „doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi.” (Apocalipsa 3: 17). Avem exemplul lui Samuel pentru aceasta: „Cand au intrat ei, Samuel, vazand pe Eliab, si-a zis: „Negresit, unsul Domnului este aici inaintea Lui.” Si Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la infatisarea si inaltimea staturii lui, caci l-am lepadat. Domnul nu se uita la ce se uita omul; omul se uita la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uita la inima.” 1 Samuel 16:6,7

Cred ca e importanta muzica ce o ascultam si formatiile crestine ce le promovam in viata noastra, a bisericii, a tinerilor. De aceea prin intelegerea ce eu am am acum, cred ca e nevoie sa ne rugam pentru a fi calauziti ce muzica sau "stil de inchinare" sa promovam in viata noastra si in biserica. Sa nu cumva sa fim responsabili de orbire. De ce aceasta? Pentru ca, nu as dori in nici un fel ca noi sa iubim ceea ce Dumnezeu uraste, sa ascultam aprobatori ceea ce Dumnezeu nu poate asculta si sa ne conduca in „lauda si inchinare” formatii care se cred iscusiti ca si David dar care Il au pe Dumnezeu impotriva lor.

„Departeaza de Mine vuietul cantecelor tale; nu pot asculta sunetul alautelor tale! Ci dreptatea sa curga ca o apa curgatoare, si neprihanirea ca un parau care nu seaca niciodata!” Amos 5:23,24